Ajuns aici, actor de rand, refuz
Sa-mi joc pe scene drama anonima,
Sfere de-argint de-mi canta in auz
Ah, poezia-i unica mea crima!
Plantat in carnea unui adevar,
De-atata timp cuvantul ma rasfata,
Dar tot mai cade frigul pe florile de mar
Si-n ochiul lumii-i viscol ca-n prima dimineata.
In sange-mi fulgera lumini de bici
Plimband prin cer un roi de catedrale,
Iar limba mea mai mana idoli mici
Spre-un esafod de tinere vocale.
Ca o mireasma razvratita-n pruni,
Prin simturile mele trece-o nunta,
Duminici captusite cu pauni,
In lung exod, din pieptul meu se muta.
Un roi flamand in templul unei paini
Parca as fi, sub zodia lui Dante
E Vinere in lacrimi, iar in maini
Ard cuiele ca niste diamante!
|