Hidalgo

Vezi toate poeziile poetului




Doar trestia-ar putea sa te masoare!
La brat cu Orionul, o! cum vii
Te-as confunda cu-o apriga ninsoare
Ce-mi bate-n geam vitralii stravezii.
C-un tren suav tras de doi ingeri rosii.
Sa stau intre traverse si sa strig,
Iar tu sa-mi deraiezi pe lacrimi, o! si
Sa ningi, sa ningi, si br usc sa-mi fie frig.

(Sau poate chiar as inventa zapada
O lampa-antarctida cu fitil,
Iluzia ca un paun cu coada
Sa se strecoare-n patul meu, tiptil.)
Sa-mi treci prin piept subtire cum e lancea.
Oh, de pe saua norilor prelins,
Sa-ti strig: Eu sunt chiar printul de La Mancha!
Tu cine esti, de nu mai sta de nins?

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Hidalgo pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani