De mi-ai topi statui de zei prin oase,
Tot n-as cunoaste tainicul declin
Al sangelui, spre-acel infern divin
Zidit din f lacari mari si-ar monioase,
Unde cobor pe scripeti de matase
La mesele inaltului festin,
La care sorb din cupe racoroase
Un fel de smoala fiarta-n tevi de crin,
De care ma imbat ca de un vin
Abr upt, cu marginile lunecoase,
De am ajuns putin cate putin
Sa infloresc ca un noroi senin,
Sa vreau a zice multului putin,
Iar carnea mea a fulger sa-amiroase!
|