| In orasul supranumit Nevermore
 batranii aveau umbrele de sticla
 si stelele erau umflate de gaze si clor
 Pe-aici in duminicile mai racoroase, ingerii
 o plimbau pe Doamna Apocalipsa in lectica
 dinspre centr u spre margine
 prin toata Valea Plangerii
 si inapoi, intocmai cum umbla gandirea
 prin dialectica
 Doamna Apocalipsa devenise o prezenta familiara,
 o salutau
 copiii si varstnicii, batranii si femeile
 numind-o respectuos dona si frau
 in timp ce ea cutreiera strazile, parcurile si aleile
 Dar de la o vreme
 in turnul primariei
 se arata noapte de noapte
 ochiul plans al Mariei
 si nimeni, nici arhivarii nici pompierii nici cersetorii
 nu cunosteau motivul
 de ce lucr urile au inceput sa-si arate br usc negativul
 copacul devenea un fel de infra-copac
 pisica anti-pisica
 De sus curgea muzica sfarsitului de veac
 din ceasuri vechi cu secunda antica
 
 in ganguri in mansarde in ferestrele din zidlucra o masina de fabricat vid
 o ceata verde se lasa egala
 in arbori in pietre in plante
 (Doamna Apocalipsa insusise bine la scoala
 Legea vaselor comunicante)
 Dar pentru ca in acest poem
 se simt usoare tente suprarealiste
 nimeni nu acorda prea multa importanta
 unor intamplari ca acestea,
 mai mult sau mai putin triste
 In orasul supranumit Never more
 cu crini algebrici si miei pascuti de iarba
 fiecare cetatean isi vedea linistit de treaba
 cultivandu-si cu grija cancerul si cartofii
 si ignorand usor iesirea la mare,
 Ingerul si filozofii
 
 |