Ruga fiilor ratacitori

Si ne-am zidit in stalpi de porti uitarea,
Si ne-am baut din candele uleiul.
Ne-am jefuit din noi pe noi, chiar noua
Ni s-a lasat placerea de-a imparte
Lumina din Luceafar pe din doua,
De-a prezenta intregul doar ca parte.
Din doina ne-am facut vesmant de gala
(Spre-a demonstra-ntr-un fel care ni-i vita),
Ci-n fir ul rasucit pentru beteala
Cu tot cu lana-am tors si Miorita.
Si-am invatat tradarea ca pe-o arta,
Si fals am inceput a ne convinge
Ca da, avem mai multe harti pe harta,
Ca da, se vad hotarele din sange.
Dar adevarul, totusi, nu se vinde,
Dar mai avem coloana vertebrala,
Si sprijiniti de munti si de colinde
Am mai putea invinge-aceasta boala.
De-aceea avem o sfanta rugaminte
Spre cei ce au istoria de-a gata:
Sa ne re-dea stra-mo-sii din mor-min-te
Intregi cum sunt, nu-n rate, cu bucata.
Sa ne intoarca, sfanta si primara,
Memoria ce zace in arhive
Si-ntregul neam ce sangera sub tara
De dulci prenume, dalbe substantive.


Si cum suntem cu totii vinovatii,
Sa ne r ugam, egal impartind vina,
Ca sa ne ierte doina si Carpatii,
Sa ne-nfieze iarasi Radacina.