Acesti nori negri mi se pisa-n suflet
Ferestrelor li s-a udat hartia
Siroaiele s-au despletit in planset
In sticla mi s-a distilat tamaia
Din patru carti, patru sunt asi de pica
Iar din trei dame, trei sunt consumate
Boleste-n lampa timpul, de oftica
Si imi tuseste-n ceafa, pe la spate.
Nu-i chip sa ies prin usi, la larg, afara
Mastifi ma strajuiesc de prin sertare
Pe strazi mortii-n deriva, catre gara
Plutesc legati, unul de altul cu fulare.
|