Plange-o cruce-n vant
asteptand lumina
aud si-n somn
Doamne !
Pare un leagan izolat
ce se balanseaza
chemand copii
zilnic inaripeaza
sa atinga norii
prabusindu-se
sub povara anilor
acoperisul s-a stricat
ca oamenii de acum
a innegrit,
e plina de ciuperci
ii putreda radacina
lipsita de vlaga
si-apleaca trunchiul
chemand mereu copii
i-am luat cu dragoste palmele
si mi-au cazut printre degete
batrana
nu m-a cunoscut.
Cand am plecat mi-a spus
ragusit
"Copii au uitat
ca eu le-am dat lumina!"
Si leaganul a renuntat sa se inalte
|