Doar vantul respira printre noi
nici un zgomot
atat de grabita sunt
spre nicaieri
si ocupata cu nimic.
Bezna
bezna de crapa lumina din noi
spectatorul respira
atat de frivol
dar fiecare acord al lui
ne pare frapant
e prea multa liniste cu noi
un fir de boare
sparge secunda vioi
descoperiti
evadam prezentul
raspunsul mut
se-nsufleteste arzand
cuvinte surde imi sparg timpanul
dorinte striga, roaga-n noi
ganduri se reintalnesc
se contopesc
gonim in van
Curaj!
Mii de cioburi
abia respira
sufocandu-se pe jos
sunt clipele ce tocmai le-am pierdut.
|