Din fumul astor vechi cetati misele, 
Din prafuri groase, reci, 
De muzee, de stravechi biblioteci, 
Cu porniri salbatice, rebele, 
Far-a ma opri prea mult la vreo rascruce, 
Ma duc, 
Spre landele nemarginite, 
Spre codrii uriasi si cantatori ai libertatii mele. 
 
Pentru-a iesi la larg in graba, l-au drumul cel mai scurt, ce duce   Peste inchise, ingrijite, vechi gradini,   Cu statui imbatranite si faimoase   Rup garduri,   Calc prin straturi si pe flori, 
Arunc cu pietre-n pomi, de par-ca-as fi la mine-acasa   Si trec. - 
Ca vor carti, c-or blestema atatia-n urma mea -Ce-mi pasa! 
 |