Reminiscente de Tudor Arghezi Vin. iata-le, tot de la sine, Frinturile toate spre mine, Farime stirbite si-ntregi De lucruri pe care de-abia le-ntelegi.
O, plecarile, plecarile, plecarile
din toate porturile si din toate garile,
pe toate marile, spre toate departarile,
spre toate tintele si asteptarile,
spre marginile lumilor si ale gandului,
spre marginile sufletului meu - flamandului!
M-or inghiti in murmure-necate valurile? m-or astepta in departari sarbatoreste malurile?
m-or inalta pe creste inca nevisate visurile? m-or amagi si m-or atrage in adanc
abisurile? ce-mi pasa mie unde ma vor duce trenurile, navele si dorintele-mi de foc
bolnavele!
Ieie-si, incotro le place, zborurile
ca un stol neobosit de paseri albe dorurile
crute-si ceasurile cine-o vrea, si de primejdii scape-le,
ale mele-s drumurile lumii toate, muntii si-apele
moartea umbrele-i in preajma-mi infiripe-le,
suflete, deschide-ti pentru-nalturi, pentru departari si vecinicii,
aripele!
Pune poezia O, plecarile, plecarile pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.