| In hau de mari, batute de furtuna, La pieptul spumegatului talaz,
 Prinzandu-i gingas, bratul de grumaz
 Dormea seninul ca un fulg de luna.
 
 Seninatate, zbucium, impreuna,
 Uniti de sorti pe-al apelor podghiaz,
 Nascura, robi aceluiasi extaz,
 Nemarginirea, floare de genuna.
 
 Si haosul gemu de frematare,
 Cand cea dintai semeata-ntruchipare,
 Vis cald! Femeia, amfora de slava,
 
 Zbucni leganatoare si suava,
 Vrej de senin cu fruntea-n sarg de stele,
 Din zvarcolirea undelor rebele.
 
 Din antologia "Acesti mari poeti mici"
 alcatuita de Mihai Radulescu
 |