Cruce alba de mesteacan,
Rasarita printre creste,
Cine te cunoaste-n lume,
Cruce fara de poveste?
Peste bratele-ti intinse
Din poiana fara flori,
Uneori s-apleaca-n noapte
Cardurile de corori.
Si-n tacerea nesfarsita
Sub arcadele de brad,
Nu s-aude decat plansul
Cetinilor care cad.
Cruce alba de mesteacan
Biciuita de furtuni,
Peste lemnu-ti gol, doar luna
Pune albele-i cununi.
Ca de-o mana nevazuta
Slovele-ti se sterg de ploaie;
Tot mai mult te bate vremea,
Vanturile te indoaie.
Si ca maine fulgii iernii
Te vor prinde-n a lor salba,
Si vei disparea din lume
Cruce de mesteacan alba.
Sfantul ingropat sub tine
Cine-l va mai sti de-acum,
Cruce alba, ratacita
Langa margine de drum?
Bratele-ti de vanturi smulse
Se vor pierde pe poteci,
Numai brazda de tarana
Nu-l va parasi pe veci.
|