Visez la Nordul plin de ceturi grele!
In vechiul port, din anii seculari,
Corabii trec si luntre de pescari,
Alunecand cu albele vintrele!
Se leagana pe coapsele lor tari,
Si pe catarg c-un stol de randunele,
Si-acelasi cantec urca pan-la stele,
Ce-l scot din piept vanjosii marinari.
Din valul alb, scapandu-i o suvita,
Pe tarm, indragostita pescarita
Privind in val un aurit delfin,
Ca unda ce-i sclipeste la picioare
Sub focul asfintitului de soare,
Isi umfla sanul gol intr-un suspin.
|