| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
In orele de varf ale golului
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Aura Christi
|
|||
|
|
|||
| Un inceput sec, fara culoare, - dimineata, ancorata in banalitatea permanentelor, zemoasa, asemeni perelor, tarzii in noiembrie. Din rostirea de sine a golului tarandu-se pretutindeni ca un sarpe boa invizibil se naste Dorinta, oprita brusc cum circulatia pe arterele metropolei in orele de varf, ca viata unui muribund prin deconectarea aparatelor de intretinere a respiratiei Si, totusi, instalata comod in tigva cum o capusa sub piele, cum blestemul descoperit cu intarziere in ispita, victorioasa, absurda dorinta de a cunoaste, de a gusta, de a rumega indelung imaginea Fiintei fara sex (ca un pui de inger ghemuit pe cruce in asteptarea Clipei) omniprezente, schimbatoare, care ma priveste de pretutindeni cu o blanda asprime, din gavanele fluctuante ale neantului inaintand cu prudenta spre mine, avand grija sa nu se aproprie prea tare dintr-un tic ancestral, se pare. Exercitii de intuneric Vai, iar am tras obloanele realitatii dupa ce un alt imperiu al lumii docte s-a prabusit ca tezele celebre ale unui expert in demonologie, ca zeii hulpavi - firi lase, etern seducatoare, -rostogolindu-si lenevos, necontenit, existenta catre mit. intunericul se inmulteste ca broscutele in ceasul de rut. Vai, in camera mea au navalit multi, oceane de bezna. Demonii s-au retras sub masa de scris, mici cat gamalia de chibrit. Pline de servitute, ierarhiile de ingeri, divergente teribile au starnit. Mi se tulbura cerneala-n stilou O, ce vacarm eclatant! Gura! strig. Si-mi ascult, detasata, strigatul susurand in vazduhul negru, de o licoare inefabila incarcat, in care, iata! se naste zeul meu albastru - monstru umil, inteleptit, -si fara a sta mult pe ganduri ma duce in pat. De profundis, Domine. de profundis, zeul mic si slab. Dormi: na-ni-na. Eu - stearsa, cuminte - te voi legana -sa cresti mare, puisor Dorul meu, inchide ochii. Doare. Dormi. E atat de-ntuneric, incat pot sa descriu cu exactitate cum mor, cum aburul de viata se impotriveste inca, gangavindu-se usor. Si linistea ca un pustiu convertii dupa o ploaie torentiala Herghelii turbulente de curenti, prinsi intr-un scurtcircuit, isi fac loc sa iasa dintre tamplele mele incinse. E atat de frig, incat imi scot pielea metodic, incetisor, si mi-o pun ca pe-o camasa de forta pe vechile rani, neplanse. Din sfarsitul copios imaginat ramane o lacrima nauca, revansarda, frig. intuneric. Gol si pustiu. Cer sfaramat si minciuni hartanite. Si eu? Unde sunt eu? - Vierme rosiatic, nada pentru pestii alesi -ma fac colacel pe un colt de cearceaf. Toc si tac. Toc si tac in asteptarea sacrificarii promise in adolescenta mea perfect necioplita. Dar nimic decat linistea neagra, bolborosind ca un vulcan la cateva ceasuri inaintea pieirii Simt ca un monstru bland, nedorit, brusc venit din exil. Vad ca un orb lenes, caruia i s-a redat vazul subit. Mi-e dor de umarul unui barbat pe care sa plang Mi-am intins in fata padurea de maini sculptate in alienare ca sa-mi construiesc dupa exercitiile de intuneric o punte de salvare. Mainile verzi ma asteapta. Si eu - impietrita - nu ma decid sa ies din ascunzatoare mea, sa fac un pas numai ca si cum miscarea ar fi un alt cer care trebuie cucerit. Si tac. Si ascult. infig dintii in carnea palida a genunchilor, Privirile-mi pipaie obiectele somnambule, umbrele care, vai, pier Ma prosternez in fata acestui text poetic daruit de cine?! Zeul meu slab, rautacios, neinteles - catelusul meu de plus - ma fixeaza cu ochii de sticla induiosati si, ranjind, imi arata limba-i de fier. |
|||
Pune poezia In orele de varf ale golului pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |