| in mana baiatul poarta o carte inaltata, manastire inflorita pe degete.
 Nimanui, oricui o arata.
 Acoperis al templului.
 Si unduie vantul
 Eoliei
 si cartea e filtru,
 culege fosforul in striuri, nisipul melancoliei,
 aur spuzit in albii si titlu.
 Baiatul poarta in palma un fluture,
 ard pe scoarte irisi apotropaici
 - palpita meduze de o hipnoza
 
 sub semne egiptiene -
 scrisi enigmatici, arhaici.
 Baiatul in mana o carte poarta,
 flutura expierea unui nebun,
 forma de moarte,
 adiere cu pene de scrum,
 mireasma renasterii,
 sacrificium.
 II inconjoara paiate pitice, ii striga:
 nu este carte, e o feriga
 cu paginile spori de intuneric
 
 si nu mai esti om,
 ci numai trup in pamant si rizom.
 ii striga:
 nu-i carte,
 foile ei se invelesc in moarte,
 zice de nimeni, tace de soarte,
 nu spune unde, nu in ce parte,
 arunc-o departe!
 Baiatul o poarta in mana,
 o deschide, apleaca fata si o cunoaste,
 si parca de falcile fiarei ar fi tras sa le caste,
 piata pustie, cu spaima fug,
 grabnic, in juru-i, gratii, un rug.
 Dar cartea si-apusul se inlumina
 de-o fulgerare latina.
 Daca numele e liber
 scrisul - libertate.
 
 |