Sunt ani de cand iti scriu poeme -Din minte multe mi s-au sters; Dar nu stiu, zau, daca din toate Tu mi-ai cetit un singur vers!
Sunt pline bietele gazete
De strofe dulci cu-amare ganduri -
In fruntea lor frumosu-ti nume L-am insemnat in multe randuri.
Sunt «cunoscut» si negustorii Din urbea mea ma tin in rama! Si cum, la noi, e mult putinul, Eu sunt aproape-un om de seama
La Bucuresti, istetii critici Masoara versul meu cu metrul -La poarta-nchis-a Nemuririi Cu cheia-astept sa-mi vina Petrul.
Aci indemn, povete colea, Culeg si laude-n alta parte; Un editor, mai stii? ca maine, imi strange stro'fele-ntr-o carte!
Tot el, atunci, va spune lumii Ca am talent - o grozavie! De-o fi sa-mi mearga asa intruna, Ajung si la Academie!
Si toate astea, fiindc-o vreme
Am sters si-am scris, am scris si-am sters
Povestea dragostei din care,
Tu n-ai cetit un singur vers!
Si doara versurile mele 5lu pentru critici au fost scrise, Ci pentru tine, dulce critic, Cu ochii negri, plini de vise
|