Siesta

Vezi toate poeziile poetului
(B. Nemteanu-Antologie)



Vazduhul tremura de aur -peste verdele galben al ierburilor, peste verdele albastru al pomilor, peste verdele negru al muntilor impaduriti in departare

Dumnezeu si-a tras cerul albastru peste dansul
sus de tot -
in fundul inaltimilor
si norii mici, albi, creti si desi,
ce se pravalesc din crestetul cerului,
in panta insorita spre apus
sunt miei de-argint in turme
Stau intins pe divanul din pridvor
si ma uit la lucrurile astea -
si ceasurile sunt unu, sau unu si jumatate,
sau doua, sau doua si jumatate,
si singuratatea bazaie in vazduhul de aur

Poate ca as prinde mai mult
din misterul luminos din jurul meu;
dar din toate vietuitoarele acestei curti de tara,



eu sunt desigur animalul,
cel mai in dezacord cu natura
si cel mai putin in stare sa vada.
Am mancat mult si fara s-aleg
si-acum sunt somnoros ca un caine batran;
singura mea consolare
e ca nu ma vede in scaderea asta
nici o fata.
La cativa pasi de divanul
ce-mi indura trandavia,
sta mama -
campul de bataie parasit,
de pe care nu s-a ridicat inca
castroanele cu sosul salatelor,
cestile cu drojdia cafelelor
si paharelele inlacrimate de stropi vanilati
de inghetata.
O liniste imensa planeaza,
ca un policandru,
peste masa asta la care s-au potolit
atatea formidabile apetituri germane.
Ciucurii albi ai fetei de masa
atarna, leganati de adiere,
spre dusumeaua de scanduri vechi si curate,
si
Mimi pisicuta de cenuse
pe care o saruta dupa ureche
Doamna
Sonntag,
se zvarle acrobatic si se agata de ciucuri
si ramane spanzurata ca un hamac.
Apoi se-ntoarce brusc si recade pe scanduri
Si sta si se gandeste ce sa mai faca.
Prin curte misuna cu ciocul in iarba: zeci si sute de milioane de pasari,

de toate varstele
de la puiul sperios ca un provincial
pana la cocosul artritic ca un pensionar, -
si
Corbu umbla nauc, de colo-colo,
isi arata limba subtire, rosie si lata
ca o felie de sunca,
si sufla cu gura cascata, prisosul de caldura
din trupul lui negru si incins.
Si pe cand incerc zadarnic sa-mi proptesc pleoapele in cele ce vad
si, cu un zambet lung de imbecil satul, ma mir de ce muntii sunt acuma asa de aproape, un trasnet ma face sa sar dupa divan, intorc ochii spre masasi zaresc o puica umbland disperata, cotcodacind si batand din aripi, sarind ingrozita dintr-un castron intr-altul rasturnand toate cescutele si toate paharelele, si incurcata in prostule care le face ca intr-o retea din care nu mai poate iesi.
Dar o clipa de reculegere
o pune iar de acord cu firea lucrurilor
si desprinsa din iadul de farfurii,
de castroane, de cescute si paharele,
puica sare pe scandurile curate,
si, motata, cu gatul decoltat,
alba pe pantece, cu aripele de tabac,
eleganta ca o tanara marchiza,
si samanand leit cu prietena mea frumoasa
Rosy -
porneste degajata si se plimba,
ca printre colonade
pe dupa picioarele mesei

Zambesc si ma uit cu dragoste la puica
si-mi zic ca trebuie sa fac o poezie
din toate astea;
si iar ma trantesc pe divan;
si ceasurile sunt tot unu, sau unu si jumatate,
sau doua, sau doua si jumatate,
si vazduhul tremura de aur -
peste verdele galben al ierburilor,
peste verdele albastru al pomilor,
si asa mai departe.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Siesta pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate
});



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani