Beatrice Iamandei
Tremur de frica si de plans si de dor
Dar nu mai am puterea sa mai simt ceva
Strig indurerata si cer ajutor
Dar glasul nu poate evada din fiinta mea.
In propriile lacrimi simt ca ma innec
In minte-i doar ceata si-n piept doar durere
Si clipe si ore de dor nu mai trec
Sulfetu-mi trist e secat in tacere.
Si cad in genunchi ma rog catre cer
Si pleopele-mi grele usor le inchid
Mai am doar suspine in nimic nu mai sper
Printre gene si lacrimi ochii-mi deschid.
Incerc sa privesc, sa pasesc dar nu pot
Am un corp ce nu traieste fara iubire
Pentru inima franta nu exista antidot
Mi-as da viata pentru o clipa de fericire.
As vrea sa ma trezesc sa-ti mai cer un sarut
Dar de ce nu pot, intre noi e un inceput de sfarsit?
Sa-ti pierd dragostea iubire niciodata n-am vrut.
Dar tu ? asta-i vrut sau poate ca nu m-ai iubit.
Sa ma ridic nu pot dar nici nu as vrea s-o fac
Pentru ca viata e moarta fara tine ingeras
Am sa inchid ochii, am sa te astept si-am sa tac.
Voi astepta a ta dragoste cu sufletu-mi golas.
|