Logodna-n seara cu luceferi grei   De muzicala unduire;   Crai nou pecetluind polei   Pe-mbratisarea noastra, fara de umbrire. 
in miez de noapte, linistea fu dangat 
pur   De harfe si desavarsiri astrale;   Planetele rotira imprejur   Adanca despletire de petale. 
Cand sufletul sublim mi s-a deschis   Si mana ta a prelungit smerenii,   Si trupul fu un paradis   In care porumbei cantara denii. 
 
Ridic acuma bratele si le-mpreun,   Din nou in evocarea albastrie;   Cu amintirea mainilor sa sun   Aceleasi ceruri de inalta bucurie. 
Sa fii asa cum seara aceea mi 
te-a-nchis, in grava armonie de planete;   Iar amintirea fie-un paradis   Cu clopote de invieri incete. 
Iar tu sa cresti in cercuri mari, undinde   Pe larguri de singuratati.   Ci trecerea sa fie zborul lin de   Eternitate in eternitati. 
 
 |