| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Mars greu
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Camil Petrescu
|
|||
|
|
|||
| De nopti intregi luptam din greu Cu praful sec si setea Cu departarea neagra si perfida. Ni-e trupul in sudoare fiert, Si-adanc prin tarana lichida, Ca printr-un vad de helesteu, Taram picioarele Istovitor, Inert. Si ca o caravana prin desert, Care se pierde sufocata in norii de nisip ratacitor, Prin negura de pulbere uscata, De-abia mai rasuflam Caci din greoaie valuri sure, Care ne-apasa tot mai greu pe casca, in nari ni s-au clocit depozite impure, Ca ramasite-n filtrurile vechi. Treptat Pe pleoape, pe obraji si pe urechi Ni s-a cernut o masca De catifea de praf, Ce se coboara-adeseori Pe ochii moi de lacrimi de urdori. Cu toate ca besicile ne-nfig in carne tinte Sleiti noi ducem inainte Picior dupa picior, impleticit Staruitor. Nu stim Nici unde mergem, Nici unde ne gasim. Alaturea de fiecare dintre noi La dreapta sau la stanga, in fata sau in spate Sunt altii, De care ne lovim mergand, Cand ranita alaturea ne-abate. De nopti intregi prin pulberea uscata Si mai inecacioasa decat fumul, Marsaluim spre miazazi Si Cu cat mai mult inaintam Cu-atat mai lung e drumul. Sleiti de seva, sclerozati Si sufocati de-atata mers in turma, Noi ne miscam impinsi din urma, Cum valurile unui rau se-mping La vale unul pe-altul; Si pe soseaua grea de praf Ne scurgem in coloana, fara soapte Ca apa unui fluviu in noapte. inaintam necontenit fara s-ajungem, Desi lasam in urma noastra Paduri si sate Culcate, inecate-n intuneric. Truditi de-o sete arzatoare de holeric, in noaptea fara de hotar Miscam intr-una, Aproape in zadar. Din cand in cand, Cand traversam vreun pod, Simtim pe rand, Picioarele scapate din navod. intindem pentr-o clipa gatul Si iarasi ne reluam taritul Comun, de urias miriapod. Tarziu, spre-a doua zi, Cand prinde sa se stinga al noptii candelabru Un martor ar inmarmuri: Multimea adormita in coloane Se misca totusi ritmic si macabru, Ca o strigoica incaputare de organe. Sunt zorile sau prafu-a devenit mai alb? Iesim cumva din haos? Un suierat A descarcat magnetul Care lega tiranic caravana. Pentru repaos, Coloana S-a prabusit in marginea soselei, Ca o fantosa careia i-ai scos scheletul. Ca-n tintirim Ne ingropam, Ne odihnim Si fara nici o vorba ne privim Cu fete descompuse de cadavre, Schimband surasuri palide de javre Domesticite, pocaite, resemnate. Cum praful a-nceput sa cada, Ce e parelnic abur sa se vada, Si cum zacem asa gramada, Multime De brate si picioare anonime, in fragezimea zorilor de roua Sub razele prelungi de rasarit, Din departare de-ai privi, Ti s-ar parea ca-n santul lung a navalit O specie gigantica si noua De viermi masivi si cenusii, Un alt semnal, Noi tresarim Si iar pornim. Cativa nu pot sa se mai scoale. Zadarnic ofiteri Ie dau tarcoale, Strigand la ei. Li-s ochii albi ca scrumul Si trebuie sa-i creada. Raman pe langa santuri presarati. Ca o cireada Care-si presara trecerea prin sat, Nepasatoare lepadand resturi, dovada, Coloana uriasa inseamna-n urma drumul Cu cadavre de soldati sfarsiti ca scrumul. |
|||
Pune poezia Mars greu pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |