! amintescu-mi Baadul Paradisul carnii Sfant unde Magul Simon Magul grai avea, n-avea Cuvant
unde sangele tau, Maica, ispitindu-mi goliciunea pentru trupul meu de apa gasea matca-amaraciunea
si otrava cea curata mi-a-ntlorit si mani si fata unde voi culca pre robul cancerat in dimineata?
! am baut adanci ulite cu sani copti pentru vanzare iar in port Alixandria umplea nave a mirare
iar pe tarm turnat ca chiupul trapul unei fete mari surazand imbalsamata printre cypresi mortuari,
imobilu-i chip, gravida, impatrit dadea lumina si-am ramas pe tarm sa starui in enigma ta, Regina!
! daca tu esti toata slava care-o sparge caduceul unde si-a gasit mormantul din mormantul lui
Ebreul?
! nici cu Tatal nici cu ingeri nici cu Duhul fara Limba invierea mortii noastre trupul tau pe uliti plimba,
dar nu aflu-n tine urma a barbatului ce sunt
cum nu aflu-n cer pre Tatal nici in cer nici pre Pamant!
!au orfana mi-i mahnirea somn turnat in chilimbare ca opal peren tristetea firii mele princiare,
au imi par ca-s de genune marginile carnii mele
au plecat in dulci evlavii trup nu-mi mai gasesc in ele!
! astfel umilit si bolnav beutura si mancare
nu-mi mai pretuiesc, - nici Somnul, ca un melc ajung arare;
totu-i neted, duce Lumea de un stalp al Lumii lipsa intorc fata catre trupul meu venita-Apocalipsa!
! tu care ghicesti cu carnea nu mai stii sa-mi spui tu mie unde mi-a umblat Faptura pana-a fi iar carne vie?
! ghicitorilor Leoaica tu dai chip de fat ca Buddha tanar ca virginitatea, in sudori, Batran, ca truda!
! unduindu-ti parul negru abanos potop de sange dupa trupul tau ma-nmladiu ca la Tron ceresc un inger
si ca umbra la picioare eu ma leg de carnea-ti sacra, Soare-al Mortilor, faptura, suflet primenit in lacra -!
! T, Fecioara carei vremea mai curatul strai i-l schimba hrana mea de rosa Moarte fulger vertical de Limba
mult indura si-avuteste suferinta al meu trai dar voi fi frumos ca Tine inger care-ntreg ma ai!
! cum voi sti ca eu-s in Tine cu ce inima voi sti-o,
si vederea ta cu mine cu ce ochi o voi privi-o?
! nu vom mai fi doi ci unul ce pe amandoi in sine-mi ii inchide-n trup mirabil dulce ca tacerea-n inemi!
! mi-amintescu-mi Baadul, inger Rau la Podul Rau nu mai pot sa-l osebeasca ochii mei de chipul tau!
! Timp, acopera Mireasa, rastignit in tine insuti, Curva Sfanta, dulci matanii eremitii-si fac din plansu-ti!
! cati facuti is sa priceapa fericirea sa n-o strice? aur sparge Tineretea pe un pat de lut propice,
spune-mi unde se culege timpul dus si aurul si semintele a cui is cand presara Taurul?
! al cui sangele ce curge si in noi atunci o cupa inima neinceputa nemairegasita dupa?
! cati facuti is sa priceapa ca spre tine nu-i carare, decat tot lingand desertul de cenusi de scrum si sare?
! cati facuti is ca sa-si plece lin genunchii ca asinul sa te poarte in cetatea altfel stearpa ca smochinul?
! amintescu-mi Baadul Paradisul Carnii Sfant,
plangeti lacrime sa-mi para ca si cand n-am fost nicicand!
|