| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Doina plopului din vale de Agatha Bacovia Plop inalt, cutremurat Si de nimeni dezmierdat, Ploi se duc, Seninuri vin, Nu te odihnesti putin ? Citeste Doina completa | |||||
| |||||
Turnul
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Cezar Ivanescu
|
|||
|
|
|||
| Tatal al meu, tu, care ai ridicat Turnul Babei, Tatal, al meu, din samanta ta am crescut c-o voce mai buna pentru cantare si amintire, iata cantarea ce-ti cant fara-a fi: vocea mi-am modulat-o continuu, cu chitara pe genunchi am cantat cantece despre mama si moartea ei despre semintele ce-n mine le port copii ai pamantului - carne ce-si are un soare durabil, si am ramas cu Moartea-n fata! ! o, daca viata-si va pierde candva culorile ei, hrana mai dulce oricand va ramane si noi - nemuritori poeti, cat va ramane Moartea! ganganii crude, semenii mei n-as vrea sa ma simta cum sunt si de-aceea lor le-am cantat, si m-am trezit cu Moartea-n fata! gandac mai sensibil nu e ca inima-aceasta ce-o port, imprecabila! ! si iata, Tatal, al meu, m-am gandit ca daca mi-a murit mama toti mortii dinaintea mea vor trebui sa se-nduplece-n tacere si inapoia mea nimic nu-i care sa nu-nvie vocea mortilor, si-atunci o-ntepenesc pe mama-n lut si-i ard obrazul cu o lumanare sa arate aramiu si sanii ii boiesc ca sa luceasca precum doi ochi si-i pun in sold cercul perfectiunii ce-i facut din ceara pe care-atat fratanii morti si-l dorira si am ramas cu mama-n fata! e randul sa-i misc parul in tarana, alb, ce se va zvarcoli ca un manunchi de viermisori tinuti captivi! ! Tatal al meu, tu, care Turnul Babei ai ridicat, e demn de tine fiul tau? raspunde-mi! ! iar dupa ce cu pietre voi lovi in ochii mamei sa-i curga lacrimile care le asteapta fiul, in dimineata voi fi tare bun! ! iti amintesti cum capul mi-l culcam langa picioarele-i bolnave si umflate? o aparenta asa de hada cum a putut in mine sa zdrobeasca imaginea pe care pentru totdeauna cu greu i-o construiesc? ! auzi, tu, mama, ce glasuri sovaielnice avem noi, oamenii, si cum ne ametesc pe lume cel mai mult? ! si am ramas cu Moartea-n fata toamna mi-ar fi placut sa fiu, sa nu am nici o bucurie doar prada altora sa fiu! ! dar dupa-aceste vorbe pe care-as vrea sa le si musc, sa le si scuip, care-i din toti aceea spurcaciune care dreptul nu-mi da idolului meu sa-i mai mangai macar un rid? |
|||
Pune poezia Turnul pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |