Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Alecu Donici
(1806 - 1865)

8 Poezii

Poezia de azi

Fecioarele pale
de Mihail Cruceanu
In clarul de luna fantastic convoi
Fecioarele pale cu ochii de vise
Treceau pe aleea cu vestede foi,

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

Cautare avansata



































Apologia dracului

Vezi toate poeziile poetului




(Jean Richepin)
FRAGMENT
Tatalui meu
O, da! eu sunt uratul, invinsul, blestematul.
El marele, eu micul, el totul, eu nimic;
El zis-a ca prin mine nascutu-s-a pacatul,
Dar eu va sunt amic.
El zis-a ca-nselat-am pe intaiul vostru tata,
Dar dulce era marul oprit, si l-a gustat,
Gand raiul i se smulse in ora blestemata,
Tot eu l-am ajutat.
I-am spus: ti se inchide gradina nemuririi;
Supremul te goneste din santul paradis,
Dar vino, caci in lume, locas al fericirii
Un altul ti-am deschis.
Voind apoi sa vada pe oameni in durere
Le zise: painea-n lacrimi muiati-o s-o mancati;



Atunci le-am dat speranta, rabdare si putere,
Si ei au fost scapati.
Pe om dorind sa-l vada urat de-a lui sotie,
Sa nasca hotarat-a femeia in suspin,
Iar eu le-am dat placerea, izvor de poezie,
Sa-si uite orice chin.
Cand dansa il va strange la pieptul ce palpita,
Cand buzele pe buze sopti-vor amoros,
Eternul din a slavei lumina stralucita
Chiar el va fi gelos.
Si ce-am promis tinut-am: placere, fericire,
Amor, surasul fraged de prunc nevinovat,
Si lungile extaze, si vesnica iubire,
Pe toate vi le-am dat.
Poruncile inalte au fost zadarnicite.
Trimise sa va-nece potopul sau divin,
Dar eu, scurgandu-i apa prin viile-nverzite,
Am scos dintr-insa vin.
El vr u sa va apese sub neagra ignoranta,
Dar eu v-am dat stiinta si artele si tot.
In suflete aprins-am focare de speranta,
Din noapte sa va scot.
V-am dat, sa-nvingeti bezna, a flacarii lumina,
V-am dat si fier, si aur, si regnul animal,

Stiinta, daca este, prin mine e regina
Cu sceptr u imortal.
Voit-a sa va-mpinga de sus, in adancimea
Noptoasei nestiinte, prin orisice mijloc,
Dar eu v-am smuls urgiei spargand intunecimea
Cu degete de foc.
Poetul, inteleptul, tot fiul cugetarii
Ce lumea marmurit-a prin fapta si cuvant,
De unde-avu pe frunte lumina inspirarii
Si-n sufletu-i avant?
Eu, eu vibrez in toata fiinta revoltata,
In geniul ce-nfr unta batjocura mereu,
Eu, eu sunt Cain, monstru cu mana sangerata,
Si eu sunt Prometeu.
In Shakespeare ce creat-a o lume ideala,
In Dante, Goethe, Schiller si-n cati au stralucit,
In Gutenberg, in toata pleiada geniala,
In toti eu am trait.
Prin mine stapanit-ati materia-n miscare,
Patrunserati prin mine mister urile ei,
Puterea ce v-am dat-o a fost atat de mare
Incat sunteti chiar zei.
Strapunserati chiar muntii, titanici prin vointa,
Pe mari va leganarati orase-ati ridicat,



Pamantul prin rabdare, sudori si iscusinta,
Mereu l-ati preschimbat.
Din fiecare taina facurati cate-o sclava,
Supus va este totul, chiar trasnetul l-ati prins.
Ati dus pe-ai vostri umeri o sarcina grozava;
A vietii si-ati invins.
Putina vreme insa si pe-aripi glorioase
Prin aer veti strabate in zbor nestavilit;
Baloanele purta-vor, ca flamuri luminoase,
Un fulger stralucit.
Trasnit am fost de cer uri, da! insa fericirea
Eu, eu v-am dat-o-n schimbul acestei urgisiri;
Sunt raul, necuratul, dar sunt si mantuirea
Intregii omeniri.
Da! sunt orgoliosul invins. Dar razbunarea
Mi-o aflu pe nemernic din tina sa-l ridic,
Saracului ce plange ii caut demancarea,
Dar el nu-i da nimic.
Iubeste-ma pe mine, om, oaspe al naturii,
Veniti, veniti la mine, sar mani dezmosteniti,
In vinul razbunarii muia-veti painea urii,
Si fi-veti fericiti.
Veniti! a voastra fr unte inalte-se tr ufasa,
Veniti! din nou cladi-vom un Babel colosal;

Veniti! vom reincepe o lupta uriasa
Cu vesnicul rival.
Degrab , incoa, e timpul asaltului din urma;
Eternul inceput-a sa tremure de-acum;
El simte ca domnia fatala i se curma,
Si noi vom face-o scrum.
Om, dulcele meu frate, ur meaza-ma! cuteaza!
A sparge fir mamentul din nou voi indrazni;
Urca-vom si, smulgandu-l de unde el troneaza,
In locu-i vom domni.



Comentarii

Nume (obligatoriu):





Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Cosa George
Doamne cate lucruri frumoase-mi fur' ascunse


Pune poezia Apologia dracului pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2023 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani