Sunt ochi adanci ca un pacat
Ce-ascund sub gene de-ntuneric
Un vis, in negrul lor misteric,
De-a pur uri alb si ne patat.
Sunt ochi cu ape de smarald,
Verzi, limpezi, reci ca valul marii,
Si poate-n ei un suflet cald
Si-neaca tainele-ntristarii.
Sunt ochi de palida virgina,
Parca mariti de suferinti,
Ce-arunca umbra peste minti,
Din mangaioasa lor lumina.
Sunt ochi in care amintirea
Iubirii ce i-a chinuit
In globul lor cel marginit
A scaparat nemarginirea.
Dar dintre toti, de mi-as alege,
lubirea-ntr-insii sa-mi rasfrang,
Liman al zilelor pribege
As cere ochii care plang.
|