Reintoarcerea

Si lacul, care oglindeste
Un colt din cerul infinit,
Ma recunoaste, desi chipul
Mi-l vad in ape-mbatranit!
Uite, ciresii din livada,
Din umbra-n care stau pititi,
Ce bland s-apleaca sa ma vada!
O, cate craci le-am r upt cu zmeul,
Cu cate pietre-n ei n-am dat,
Dar toate toamnele trecute
O primavara le-a-ngropat!
Si cainele de langa vatra,
Batran si el, m-a-ntampinat
Nelinistit, dar nu ma latra.
Padurea, parca de arama
In toamna care s-a lasat,
Pe glasul vantului ma cheama.
Ca niste pasari ostenite
Se strang un stol de amintiri,
Si-un val de tainice simtiri
In ochi o lacrima-mi trimite
Podoaba florilor e moarta,
Dar tot e vesela gradina
Amurgu-si tremura lumina
In frunza duzilor din poar ta.
Aici e bine. Simt ca viata
Mi-ar curge lina si cuminte;
Aici e bine. Ma simt tanar
Naiv si bun ca mai-nainte.

Da, tot mi-e scump aicea: casa,
Gradina, campul si padurea.
Dar ce gand rau imi striga-n taina:
Ca fericirea e aiurea?!