Seara turbure

Ce-ai plasmuit a fost tarana,
Parere, umbra si neant!
Si tu, fantoma de o clipa,
Privind la luna, stele, cer,
Te-nalta-n ura ta si tipa
Blestemul celor care pier!
Dar pe cand sufletul meu geme
In prada groaznicei torturi,
Senina, noaptea se asterne
Pe deal, pe campuri si paduri!
Iar taina stelelor te-mbie
La ganduri pasnice si clare;
Si-ncet, incet iti schimba ura
In umilita adorare.
Si-adanc patruns de sfanta lege
Ce-aprinde astri-n golul boltei,
De-odata sufletu-ntelege
Desertaciunile revoltei.
Si trist, dar linistit, asculta,
Setos de vraja mangaierii,
Cum cade dulce peste campuri
Ar moniosul imn al serii