Valeriei

Mi-e drag sa stiu ca al tau suflet
E bun, desi voi astepta
In van dovezile pe care
Le dai cand inima ti-e data.
Si-mi place, fara vreo nadejde,
Sa te iubesc asa-n tacere,
Spre un buchet ce se paleste
Sa fiu privirea ce-o ar unci
Sau picatura ce pe geamuri
Aluneca si-n umbra piere;
Un vers uitat, dintr-o poema
Ce trist incepe cu: Atunci
Asa sunt eu. Poate ca versul
Te-ar fi facut sa plangi o clipa
Si picatura nestiuta
Iti racorea un tainic dor;
Ca si buchetul melancolic
Ce cu-a parfumului risipa,
Putea-ntr-o seara sa-ti adoar ma
Incet un gand chinuitor.
Si n-ai vr ut. Dulce si pribeaga
Ramai sa-nchipuiesti femeia
Eu voi trai in veci statornic
Acelei clipe ce s-a dus
Inamorat de-o stea, izvor ul
Se multumeste cu scanteia
Ce-n mica-i lacrima rasfrange
Lumina astr ului apus!