Vulturul si vrabia

Cu mese pline de-ngrijire,
Sunt un dejun destul de prost.
Vultur ul i-a raspuns: Asa-i!
Insa nevoia te invata:
Cand n-ai ce vrei, mananci ce ai!
In comparatie cu-o rata,
Desigur, nu esti un deliciu,
Mancand un fel asa sarac
Tu iti dai seama ca eu fac
Destul de mare sacrificiu!
In maiestatea lor trufase
Si spre sporirea gusilor,
Vulturii trebuie sa se-ngrase
Din sangele supusilor!
Un vultur nu trebuie sa piara,
Dar nici sa fie prea fudul
Decat1 atunci cand e satul
Si-acum te-nghit ca-mi esti sub gheara.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
La oameni, tot ca si la fiare,
E lege dura ca o sabie:
Pe cel mai mic il sfasie cel mare,
Ca vulturul pe vrabie.