am zidit ganduri in taceri patrunse
doar de mine
si palmele carpite mi-au sangerat
am impartit sufletul toamnelor migratoare
pana s-a dezbracat de mine
in zbuciumul surd
am presarat nisipul ce-avea sa ma urmeze
de teama sa nu ratacesc
cand paseam prin lagare de gheata
alte urme calcau pe urmele mele
pana cand talpile mi-au sangerat
de-abia atunci
mi-am privit goliciunea in delfinul de sticla
cu amprente albastre
de-abia atunci am inteles
ca vei fi totdeauna!
- Luisa P. Nerut -
|