Nu stiu nici azi de ce cuvantul tau
m-apropie mai mult de romanta pamantului ud
Nu stiu nici cand bratele tale m-au aratat
luminii
Stiu doar ca nu mi-a fost de-ajuns
sa ma pot defini prin atatea frunze galbene
pana nu m-ai inaltat pe umerii tai
sa vad ca si ingerii palizi stralucesc
apoi
odihnindu-mi insomnia in palmele tale
sa invat cum se framanta icoane marunte
din lut
De-abia atunci ploi dezlegate in suflet
umpleau golul masurat de timp
Incet incet din gandurile stinse cresteau
punti.
- Luisa P. Nerut
|