| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Ferice de părinții 1980's
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Clipuri despre mine
|
|||
|
Adesea nu știu de sunt " Eul" memoria ce mi-l aduce, Același timp pe care-l caut sa-l simt precum eram odata Copil comun ținut la piept in brațele de mama dulce; Femeia calda și blajina cu trup și suflet inca fata. Cu zambetul subtil ascuns, pe chip de mandra ce ma are In poza gri din timp trecut cu guler alb la rochie neagra O vad cu ochii ei caprui, pe-obrazul fildeș la culoare Și parul bucle larg cazand pe umeri mici și sani de ceara Aduși din zumzet dintre flori cu arome de nectar, polen, De calatoare fara tihna in soarele pe camp de vara. Femeia ce-mi daduse viața care nu cere ca nu-i demn. Pe jos la munca-n zori se duce, la una grea ce nu-i ușoara Și nici nu pregeta o clipa sa ștearga tot ce timpul lasa. Faptura ce nimic nu face și trece zilnic prin oraș, Ce spala, calca, coase zdrențe, gatește ca sa puna masa Și așteapta in zambet zilnic soțul cu proaspat chip de ingeraș. Și timpul trece, tot ce-aduna chiar de primește o bomboana Alearga sufletul la gura sa aduca-n casa tot ce strange Sa creasca și pe noua ființa ce-i sora mea, o dolofana. Dar tot cu zambetul pe buze, caci fericirea nu se plange. Iar viața care trece-n vuiet pe langa ea nici nu conteaza, Copii la școala invața bine, speranța singura nu moare, Platește mult la pregatire, ține doar paine, nu ofteaza. Și in dragoste deplina tatei ofera totul ca nu doare. Tot impreuna cu barbatul in timpul liber face casa Frumoasa, mare ca s-avem; pe drumuri nu vrea sa ne lase. Mereu pe jos aduce hrana cu maini roșite de grea plasa, La școli inalte ca sa poata, sa țina doi copii in clase. Eu reușitul drept rasplata ii las sa fie fericiți Plecand cu diploma de merit sa demonstrez bun simț, cultura. Ma-ndrept pretins specialist, zambindu-le; lasați prostiți Caci nici nu știu de bine e ?! Cum sa se arate-n conjunctura ? Se pare ca cei 7 ani ce ii invoc crescuți acasa Au fost prea mici ca sa ma indrume. La suflet cum sa dau zalog Caci nu-i de-ajuns nici ajutorul ce-am returnat cu bon de casa Lasand doar dor in inimi frante; ce tot ei dau, nu eu ii rog. Și tot nemulțumit in viața caci doar mașina și mulți bani N-ajung la țeluri mult sporite de faima, libertate, carte, Ma indrept cu zel spre noua lume din cei ce ne erau "dușmani" Trecand ocean cu multe spume și vise pline de departe. Și bine-o duc macar in parte, copii rasar caci asta-i ciclul, Tot vreau mai mult, sa strang, s-adun, sa am avut mai meritoriu. Nu-mi uit parinți, dau telefoane, caci știu ca le-am produs supliciul Ce ei nu-l plang, deși raspund; la zilnic interogatoriu. Cu drag i-am invitat sa vina, caci libertatea și-au avut-o, In vizita de țara noua cu case-n nori și bunastare Ca un caștig ce se cuvine, dar nu de dat c- au obținut-o Pe merit fericiți sa-mi vada; ai mei copii de peste mare. Dar doar o luna au vrut sa stea, caci nimeni n-are grija acasa Și doua gemene-i așteapta, nepoate mici, copii de sora. Tata imi muncește zi lumina, gradina mare-o da la coasa "Tondeoza" neștiind a conduce; iar mama croșeteaza roba. Se intorc cu ochi sclipind de lacrimi de nici nu știu la ce sunt bune. Regret de desparțiri, plecare sau stat atata fara tihna ? Sau dor pentru camin cu fete ce de "iubire" le-au dat nume Și multe griji ce au in sarcini; plus sorei ca sa-i dea odihna ? Dar ce ma fac caci școala multa, IQ-ul inalt nu-s de folos. Nici bani ce-am strans cu sarg de munca și dor de ei nu au ajuns. Nu știu s-o fac. Nu sunt capabil, deși copil sarguincios, Sa cumpar o eternitate. Sa nu raman un bun de plans Am pus in joc a mea iubire, tardiva cum o dam cu toți Și-am vrut caștig de nemurire, cu doctori fazi. puțina știința. Dar chiar de suflet faci implant nu poți parinți sa-i faci nepoți, Nici viața in taler nu poți lua, nici bani n-ajung; e neputința. S-au dus pierduți in veci, departe, un tata Dumnezeu și-o mama Veniți ca mine, in inceputuri; plecați doar trup in scanduri lucii. Pierduții minții caci doar simțitu-i ramas aici pe cruce, in rama. Iar tot ce-i dor, iubiri, speranțe, placeri de bine, griji, ambiții, Sunt doar faclii; caldura dandu-mi la nesfarșit de existența. Cu o credința filantropa de-a face bine pan-la moarte Aș vrea sa ma intrupez Mesie, sa impraștii duh și experiența Sa uit de rau, de razbunare, de avuții, de vini deșarte. 29.04.2010 |
|||
Pune poezia Ferice de părinții 1980's pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |