| de goeteri 
 O calda boare topește vazduhul,
 nimic nu se mișca nici pe cerul albastru,
 doar se-aude trecand cauciucul pe-asfalt
 și oul și-l canta ragușit o gaina
 crezand c-o s-o asculte vreun drag neștiutul
 și-un cal cu un car cara-n ape balastru'
 iar stapanul impinge, ca malu-i inalt
 In mijloc de drum sta din fiert o mașina!
 
 Se vad langa rau și in apa copii
 ce striga stropindu-se goi, se-alergand
 o cioara și-o alta se scalda fugar
 și-o vaca scapata din turma alene
 se leagana-n mers guguștiuci cu alb și gri
 se striga, raspund huhuind tot pe rand
 și-un clopot se-aude chemand la altar
 și nimeni nu mișca, satucu-i o lene!
 
 Doar crașma cu ușa deschisa imbie
 și-s doi vechi clienți la o masa amețiți;
 mai mult dand din maini caci cuvant nu-și gasesc
 și-un caine se scarpina-ntr-una la umbra,
 iar ulița lunga e toata pustie,
 asfaltu-i cu balegi, copii risipiți
 și-n poarta apar maini in șold; povestesc
 doua țațe, cu șorț, ce barfesc și se stramba!
 
 Și-ncet din lumina palește, e mai bine
 și soare se duce roșind și dispare
 și ceru-i bleu pal, randunele se-nalța
 in zbor de sageți și greieri se-aud
 caluțul se-ntoarce inca ud pan' la vine
 și așteapta stapan la baut, ce n-apare,
 iar duba revine și-n zgomot de clanța
 se-amesteca voci Zilierii coboara cu gandul zalud!
 
 Se lasa-ntuneric și-i cald, nadușeala,
 țanțarii roiesc, se-aud broaștele-n iaz
 și totu-i mai negru, lumini nu se-aprind
 pe strada, pe uliți doar glasuri de tineri
 rasuna-n ecou și umbre se scoala
 cand "vechiul" se culca -parinți cu necaz
 ca n-au ajutor in campuri, pe grind-
 și-i vara profund intr-o noapte de vineri
 24.08.2011
 
 |