de goeteri
Intamplator nefortunat,
Veriga dintr-un lanț de-avere
In care tot el da și cere
Cu risc de-a fi expediat
E-umanul, tuturor egal,
Ce iși platește loc despațiu
Ce nu-i va fi pe veci un sațiu
Și pierde tot ce da, pe val.
E-n veșnica demenajare
De suflet și de bunuri, rele,
Purtandu-le, ușoare, grele,
Sperand, cu timp, in relaxare.
Muncește-n fiecare loc
Sa-i dea paleta personala,
Sa-l faca cuib sau loc de gala
Și-i veșnic cu puțin noroc
Nu pentru cinste, doar de banii
Ce curg in buzunare pline
La cei cu moșteniri divine
Sau ce-au furat batrani Golanii!
O sadica mentalitate
Ne-i proprie, popor damnat;
Sa ne mințim, cum case-am luat
Și-acum pretindem echitate.
E-o țara de proprietari
Ajunși, crezand ca sunt stapanii
Nu de pereți de huma, brunii
De inimi sunt torționari.
Pe cel ajuns sa stea pe drum,
Vor fiecare rob sa-l aiba;
Calici, pasionați sa-l "arda",
Sa-l "faca" sclav de țarna, scrum.
Stupiditate de infami
Pe-un scris, pe-o foaie de tipar;
Pe suflet vrea proprietar
Sarmane slugi de-averi și bani.
O lecție se vrea chezaș;
Ca ce e azi proprietate
Poți pierde prin fatalitate
Și-o recaștigi drept chiriaș
14.02.2011
|