| de Daniel Aurelian Radulescu 
 Cu cat perfid cladim zisa "societate"
 Din zoaiele murdare de creiere sarite
 Din fixul de-un normal, tradat pentru ispite
 Ce unii le-au drept hrana pentr-o "intaietate"!?
 
 Ni s-au creat iluzii din timp c-așa se face,
 Ca n-are sens o lume de nu va fi "politic"
 In care nu-s deștepți, meseriași E atipic,
 Facut de hade gaști "partidele" rapace.
 
 
 Și și-au creat o hora de false antagonii;
 Sa creada orice prost ca lupta e-un caștig!?
 Nu pierdere de timp, de energii! Un covrig,
 Din care mușca roata Ca-i joc de golanii!
 
 Și-au creat propriul "Stat", ca ei nimic sa faca;
 Sa flecareasca doar și alții sa munceasca!
 Ei doar sa incurce lume, iar ea -de-i sa greșeasca-
 Sa dea tot ei porunci; "legile" sa desfaca!?
 
 Și legile nu-s oable, pe orice ințeles!
 E-un cod nedescifrat, din incalcitul vrut,
 Ca om de rand anost, cu munca doar de scut,
 Sa n-aiba aparare Ca altu-i interes!
 
 Și s-a nascut o lume parșiv "sofisticata",
 In care cel ce "face", sa dea pentru "ai lui"!?
 Pe leneși, hoți, sa țina!? "Sa-și puna pofta in cui!"
 Cu noduri, innodate Și nodu-s ceilalți, ceata!
 
 E totuși cifrul simplu de ne invațam deștepții
 Sa fim de-acum, sa rupem firul, sa-l facem laț;
 Sa nu mai dam, nici cereri sa facem numai braț
 Sa folosim la munca! S-avem "noi", ințelepții!
 
 Sa taiem rau demultul de cand e, radacina,
 Sa nu mai platim dari, singuri s-avem servicii;
 Din calfe, din discipoli, din meșteri Sacrificii
 Sa ni le facem "noua" Caci cifrul e lumina!
 
 Sa punem hoți la treaba și leneși, guralivii,
 Iar de nu vor, sa piara Doar s-ajutam firavii;
 Neputincioși, copii! Sa ne aparam ca bravii
 Ce-am fost la inceputuri Sa fim "noi", exclusivii!.
 07.11.2013
 
 |