de Daniel Aurelian Radulescu
O oda ar merita ce leacul faptuiește;
Resuscitare cand bataia e pierduta
Cu propriul sau, ca-ntr-un razboi civil, reduta
Ce sta sa cada in tradare mișelește.
Nu-i doar uzura inamic de depanare
Cand facerea-i auto reciclare-n ciclu;
E lașitatea minții-n raul acceptat multiplu
In loc de crez inspre-o dorita vindecare.
Vendetta poate fi din alte gene
Ce țin memoria pierdutelor ambiții
Se retrasand așa cum o fac paraziții,
Sau cand nectarul sau polen sunt alergene.
E zilnic un parcurs printre invazii
De vechi sau de necunoscute chipuri
Noi; metamorfozate-n trucuri, tipuri
Sa-nșele vizite nevinovate-n razii.
Cați s-au pierdut din noi de secole cu randul
Ramași goliți de vlaga-n neputința
Și-atat de tineri pierzand trup; chiar de voința
Ingemanau cu crez și cast, sperand nicicandul.
Traim favorul revolut din veșnic aliment
Ce tatonam in multele necazuri de milenii
Lui Dumnezeu i-am luat din geniu și vedenii
Și ne-am facut Mesia in așteptare Un medicament!
02.03.2012
|