| de goeteri 
 Nu cred, nu știu de-alte popoare tot se plang la fel, intr-una,
 Cum e poporul meu ajuns, intr-un cerșit știut, proverbial,
 Ca și cum n-ar fi singur; el și mintea-i și-a lui mana
 Sa-și aiba singur țara-n grija Sa-nvețe ce-i cinstit, moral.
 
 Tot vrem sa fim ca alții, intr-o deplina bunastare,
 Dar prea faloși, bornați "specifici", noi nu imitam;
 Facem altfel noi totul, in extaz ne praduim care pe care,
 Crezand ca pacalitu-n cerc e avuția, sursa ce singuri ne-o furam.
 
 E cultul blestemat, cutume moștenite-n zeci de mii proverbe
 Ajunse pana azi intacte, luate-n ras in mare voga;
 Ca bine-i cand caciula ne-o furam și munca-i multe vorbe
 Caci toți vrem sa fim șefi cu "multa" (multe școli) și salopeta toga.
 
 E-un bocet fals, sinistru, țara e-o rușine-n vazul lumii;
 "Ca n-avem ce și cum, alții-s de vina, lumea-i stramba din nascare"!?
 Și orbi nu mai vedem de-un had gunoi ascuns cu ochii-nchiși minciunii
 Ne ducem singuri steaua ce-a pierit pe cer e veșnic cazatoare!
 
 E totul scump, doar pare; paine, gazul, branza, stamba,
 Dar medicii, notarii, avocați intr-un delir ne jupuiesc, clienți
 Și casele la noi din balegi, lut, cu garduri cate-o țambra
 Și slutele chilii de garsoniere, ca-n Paris le vindem decojiți pereți!?!
 
 Patronii nu platesc, iar munca-i tot un stat la umbra,
 Sudura-i sarma nod, lipici scuipat, iar daca vrei sa ai
 Te angajezi de forma -in fond de-acolo-ți bagi in punga-
 "Ca de-unde mergi la treaba e locul doar sa furi" nu ca sa dai!?!
 
 Și biruri tot mai multe, ca-ntr-o hora, le inventam cu-ardoare;
 Pe fum de coș, de țeava, pe-un șanț, pe-un par, pe planuri multe
 Caci costa mult hartii, ștampile, interviuri, șinele in dosare,
 Iar vrut se cere-n scris, din timp imemorabil și multa programare
 
 Ca masochiști ne stoarcem de orice vlaga, bani, de crez, de bine,
 Ne scadem din gramaj, ne complicam ce-i simplu, ne-amanam dorințe!
 La popi platim și moartea, apa de spalat, colive, loc in țintirime
 Și nașterea o platim la doctori, boli ce luam de prin spitale Vise, nazuințe.
 
 Nici continentu-ntreg, o lume, Univers, n-ar putea piept sa țina
 La gustul nesecat de-a face rau, de-a lua, de-a surghiuni pedepse
 Nevinovate, strambe Nici rugaciuni, nici sfinți nu pot sa intervina
 Cand sub caciula groasa nu se-aude gand Nimic "nu poat' sa iese"!!!
 08.10.2011
 
 |