de Daniel Aurelian Radulescu 
 
Cum oare copilu-i din mine și nu-i cum sunt eu, partenera 
Și gand ce-am precis doar al meu, nu-l respect, masca-mi pun, viziera, 
Și cum de sunt eu de atația de ani și-uit de mine, ma intreb in oglinda, 
Iar visul ce il am l-am avut de copil, l-am tradat, tradator se perinda? 
 
Cum inima imi spune -ce-i drept ca o am- și mintea, de-a mea, poate minte, 
Iar dragostea pura ramasa la fel catre aceeași -se intreaba și ea- ne dezminte 
Și nașterea vruta, adulata de toți, de ce-o tot giram sa ne poarte 
Amarul de ani și ne zbatem sa fim Pentru ce subiect Obiect, pentru moarte? 
09.11.2013 
 |