| de goeteri 
 Vi s-a-ntamplat sa plangeți dupa vechi;
 Sa nu iubiți raceala noului, dorind stravechi?
 Priviți, cu jind, fotografii alb, negre, gri?
 Va-ntoarceți frica-n locuri unde-ați retrai?
 
 Repudiați pereții-n sticla, fumurii
 In care se pravale ceruri albe, azurii?
 Visați la bejul-brun din alte timpuri;
 Petreceți timp, "feed back" de anotimpuri?
 
 Va așezați pe banca-n parc, pe bulevard,
 S-atingeți neștiuta lemnului esența de bastard;
 Sa-i rupeți din vopseaua stramba, decojita
 De multe treceri, așezari suspine de iubita?
 
 Va plecați capul, la casuța de bunici,
 Sa-i treceți prag, cu trup și gand, lasate aici
 Pe o masuța fara lustru, de rupturi tocita?
 Revedeți blanda cocarjata, mult muncita?
 
 Sau poate-s singurul pierdut, lasat de timp
 Sa baladez realu-n virtual, din vreun Olimp
 Uitat  de modernism Sunt o relicva, o sușa;
 Paiața ceruita de la anticari, prozaica papușa!?
 
 Sunt eu, din lemn facut, sa n-am rugina;
 Lucios de lustru, un desprafuit, s-am timp patina
 De vechi, cu gand mereu plecat in urma
 Sa fiu eu oare cel ce s-a pierdut de turma?!?
 10.10.2010
 |