| de goeteri 
 Cumul, de strigate in timp, neauzite,
 De suferințe, fara de ieșire
 In talazul minții, diabolic in iuțire
 Cu pravaliri, haotice-n simțiri zdrobite.
 
 E lipsa de suport de ambient,
 Cu rezultat fatal, in consecințe
 Și false rezolvari, de suferințe
 Sfarșit, prin anacronic accident.
 
 E lipsa crasa de comunicare,
 Ce ar spala, reziduri de eșec
 Pastrate-n sumbra capa, de "eveque";
 Pe-ascuns exorcizata in condamnare.
 
 Vina-i acelui ce nu moare,
 Ce este partener, amic, parinte
 Indiferentul, far' de har, ce minte
 Ei niciodata, nu au vina, de intamplare.
 
 Traim, printre conștiințe-n deficit
 In egoism, ne exersam demonul.
 Suntem absenți, la lecția in care omul
 Ne este seaman și-l tratam invinuit.
 
 Sinucigașul, este o ultima strigare,
 Ecou așteapta dintr-o lume stramba
 Sa-i fie salvator, sa poata, s-o infranga
 E-n disperarea-i ultima sa nu se mai omoare.
 14.07.2010
 In memoriam, pentru Madalina Manole
 
 
 |