de goeteri 
 
Imi duc culpabil crucea cu semn de ortodox 
Oriental, de patimi cu nesatui de sange 
Ce-i am, plini de pacate, negrii precum un cox 
Pe lanțul plin de gene de un popor ce plange. 
 
Și ultimii-s mai rai, ca le-s ostatic, is vii, 
Imi scrijelesc perverși pielea, mi-o iau cu gheare 
Și morții mi-i reneaga, ma mint, te mint, sa știi 
Ca sunt benefici, sfinți, calcandu-ne-n picioare. 
 
Sunt curve mișelești ce-au lins in scurs de bale 
Tiranul prost și mandru de-un neam ingenunchind 
Și-apoi s-au șters la gura și-au facut semn de zale 
De lanț, spunand c-au fost ei pedepsiți Ranjind. 
 
Așa-mi ranește suflet Ion, zambet de crime 
In haita cu Adrian, un Gelu ma sfideaza 
Cu ochi de asasin, Petre-i rai de ruine 
Și toți iși joaca rol, iar Sergiu-i dirijeaza. 
 
Și-s mulți ca tagma-i mare, aceeași-s dealtadata, 
Cu toți martiri pretinși ca-s ei pedeapsa-n sine 
Și cred ca dand din ce-am, biserici facand gloata, 
Iși spala creier, sange, in preoți ce-s mulțime. 
 
N-am invațat nimic, refuzam invațatul 
Și de la alții puri și moi cum catifeaua 
Și de la cei de-ai noștrii, fugiți riscandu-și datul 
Ne autoflagelam tot invocand beleaua. 
 
Suntem fara noroc, ce l-am inmormantat 
Cu Rațiu, c-un Coposu și-nmormantam cu Rege, 
Caci ce-s scursuri noi credem, nu un Havel arestat, 
Ce-a suferit și-a scris cu sufletul pe lege. 
 
E simbolul Vaclav, de-o lume ce-i apusa 
Și de-un popor tacut și demn, lovit de soarta, 
Impins de raul estic, de libertați rapusa, 
Ce și le-a vrut popor și-o țara vruta moarta. 
 
Ii plang astazi pe cehi, slovaci, il plang pe Havel 
Vaclav, il am exemplu, ma plang amar pe mine 
Ca n-am avut noroc, traiesc in Turnul Babel 
De hoți, analfabeți, de proști, corupți Nu-i bine!!! 
23.12.2011 
 
Inchinare lui Vaclav Havel, dramaturg martir și  
fost președinte al Cehoslovaciei,  
cu ocazia zilei inmormantarii. 
 |