Februarie mistic

Vezi toate poeziile poetului



Din umbra invelita cu vata
pomii in larg
au de sticla cite-o cravata.

Tot mereu gloria, nu stiu cine, pe departari si zapezi vag se aude ca vine.
N-am la indemina-un ochian
dar dupa mersul care cuteaza treapta
pe claviaturi la dreapta

trebuie sa fie neaparat un pian.
E insa 13 din luna
Februarie, domnule
Vladimir
Streinii. nasterea mea cind m-a salutat

Luna rosie cum e rubinii' si de-atunci am ramas ca vintul prin paduri despuiate numai glas.
Mult vorbaret strig, scriu, oricum; deopotriva femeia cu pisica insala, durata noastra este o indoiala, caci noi sintem cenuse putina si mult fum.
Cu inima de creta dau indemn si unde bate in locuri parasite lasa viitorimii semn.

Pina totul ajunge o colina, cerul cu gauri de site presara pe dinsa faina.
Deci miine, miine dintr-o piine voi creste si-mi voi asculta trilul prin flora care astazi dospeste.
In scorburi mierea a inghetat cu cea din urma roua,
ma indoiesc daca se-ntoarce ora
cind
Soarele sclipeste ca o potcoava noua.
Mi-aduc vocea sa sterg numele ce mi l-am scris pe pamint,
Februarie e numele meu intreg, un cintec subtire, un vint.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Februarie mistic pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani