Ramin poet cu versuri cununate
scrise de inima albastra si urit.
cind as fi vrut sa fiu un porc mistret
sa-mi port prin lume coltii poleiti de la rit.
Caut pauza, mereu simpla cezura;
nu stiu ca esti, poate sa fii un fum
si, Doamne, cind sudui ca m-ai facut altcum
imi auresc dintii din gura.
As fi pus laba pe pamint izbind copita cit unghia de heruvim spre a bate clopotele in turle ca sa se vada cine sint.
Pe norii asezati in trepte incerc sa umblu seara sa ma aflu, imi scot piciorul afara din odaie, dar curge ca tarina in spice drepte.
Caut pauza, cu virgula viu,
deocamdata pe hirtii
o port dupa git ca o blana de vulpi argintii -
gasesc eu punctul ceva mai tirziu.
Acum mai fac un pas si inca merg pina ramin numai o mina, tot ce-a crescut inalt sa ingroape, cind ma presar in dealuri de tarina.
|