Strabateam uliti ce taiau in felii mahalale ducind spre bariera. Acolo lumina bilbiia din felinar.
Dintre noi unul a murmurat: - E frig. in loc de Karenina vom intilni ursul polar. Vintul hoinar ne patrundea sa stearga primul cuvint scris pe tablite: FOAME, prin vremi purtat in ghiozdane,
poeme
si taverne.
Miinile altora ne-au prins de glezne tragindu-ne-n jos, in strinsoare de cleste sa ne sature cu pamint. Prin mineci ne plesneau bratele bice de vint, pulpanele zdrentuite purtindu-le-n zbor. Luna galbena ca un ochi de motan
s-a stins atunci sub o pleoapa de nor.
- Acela e ochiul lui Dumnezeu a mintit unul dintre noi. Eram ceata de umbre si-n noapte am intrat inapoi.
|