Moartea e un somn lung, un vis nesfarsit, despotica dinspre Luna solia ii vine tacut ; - Oh, deznadejdea mea se arunca nebuna ca o lance in luna rotunda si inverzita ca fata unui scut.
Rugina lui se scutura peste frunti fara elan purtand din mit antic palori - nicicand atat de alegoric Luna n-a otravit clanurile ei de feciori !
Salomeea dantuia stralimpezilor pelerini ce abureau din miezul planetei prin fantani, instemata trecea printre stegarii armiilor in bucle cu Sirius ca un juvaer lucind pe sani.
- Ei. Tonegaru, alhimist al darurilor de platina, aminteste-ti de dansul de peste vami, peste zodii dincolo de pulpe ferigile cresteau miraculos
pana la pieptul unde saltau doua rodii.
Salomeea dantuia lin pe intinsele preerii. Moartea e un somn nesfarsit, un vis lung ;
- Despotica dinspre Luna solia ii vine tacut, dincolo de pulpe, pana la piept ierburile triste o ajung.
|