Plutea pe mare o bucata de cer - 
ca   Prometeu pe munti, asemeni lui   Atlas sub munti ; 
intr-o stea stinsa, mai stinsa, mai rece, 
ingerul ei faclier 
ca un paianjen se clatina de colti - 
dar valurile albe de sare 
luminand extraordinara somnolenta 
pareau pisici mangaiate pe spinare. 
Numai la mana lui cea dreapta 
deschisa pe deasupra tuturor parca, 
cate unul, cate doi, plini de clorofila 
priveam cum pe un flaut ne asteapta 
degetele vaslind in chip de arca. 
Veneau omizi dintr-o era de celuloza 
sa dam examen de fluturi in sala 
crescute langa un album pe care l-am ros fila cu fila, 
unde   Magnus   Gabriel se iubea cu regina   Cristina 
si   Timpul era un doge ce-si arunca 
inelul pe trunchiuri de pluta 
ce-l primeam cu parul despletit in clipa nuptiala. 
La mal un cantec ne-a oprit aerian si stins : 
ieseam, intrau sirene prin castele scufundate 
Si din adanc in sus crestea lumina ; 
poate si apele incepusera sa scada 
din   Luna un sambure rosiatic s-a desprins 
poate un doge si-a lasat inelul greu sa cada. 
 |