Plutea pe mare o bucata de cer -
ca Prometeu pe munti, asemeni lui Atlas sub munti ;
intr-o stea stinsa, mai stinsa, mai rece,
ingerul ei faclier
ca un paianjen se clatina de colti -
dar valurile albe de sare
luminand extraordinara somnolenta
pareau pisici mangaiate pe spinare.
Numai la mana lui cea dreapta
deschisa pe deasupra tuturor parca,
cate unul, cate doi, plini de clorofila
priveam cum pe un flaut ne asteapta
degetele vaslind in chip de arca.
Veneau omizi dintr-o era de celuloza
sa dam examen de fluturi in sala
crescute langa un album pe care l-am ros fila cu fila,
unde Magnus Gabriel se iubea cu regina Cristina
si Timpul era un doge ce-si arunca
inelul pe trunchiuri de pluta
ce-l primeam cu parul despletit in clipa nuptiala.
La mal un cantec ne-a oprit aerian si stins :
ieseam, intrau sirene prin castele scufundate
Si din adanc in sus crestea lumina ;
poate si apele incepusera sa scada
din Luna un sambure rosiatic s-a desprins
poate un doge si-a lasat inelul greu sa cada.
|