Plutea pe mare o bucata de cer - 
Ca   Prometeu pe munti, ca   Atlas sub munti, 
intr-o stea stinsa, mai stinsa, mai rece, 
ingerul ei faclier 
ca un paianjen se clatina de colti - 
doar valurile albe de sare 
luminand extraordinara somnolenta 
pareau pisici mangaiate pe spinare. 
Numai la mana lui cea dreapta 
deschisa pe deasupra tuturora parca, 
cate unul, cate doi, plini de clorofila 
 
priveam cum pe un flaut ne asteapta 
degetele vaslind in chip de arca. 
Veneam omizi dintr-o era de celuloza 
sa dam examen de fluturi in sala 
crescute langa un album pe care l-am ros fila cu fila, 
unde   Magnus   Gabriel se iubea cu regina   Cristina 
si   Timpul era dogele ce-si arunca 
inelul pe trunchiuri de pluta 
ce-l primeau cu parul despletit in clipa nuptiala. 
La mal, un cantec ne-a oprit, straveziu si stins: 
ieseau, intrau, sirene prin castele scufundate 
si din adanc in sus crestea lumina; 
poate in apele ce incepusera sa scada 
din   Luna un sambure rosiatic s-a desprins, 
poate un doge si-a lasat inelul greu sa cada. 
 |