intr-o ilustratie veche - indepartata torta nestinsa,
am cintat pe malul Balticei pentru Clara,
i-am cintat scobitura genunchiului drept
din care sorbeam vinul rosu cu primavara;
i-am cintat ginganiile de demult
inchise in capcana colierului de chihlimbar
cu care isi impodobea albul de pe piept.
Goi,
amindoi pe blanuri de urs
ascultam mercenarii ce-n zumzet de stup
pe creneluri incercau aplecati peste arcuri
coardele noi de mate de lup.
Printesa topea cu sinii ghiata de pe vitralii
sa cercetam la lumina aurorii boreale
cu dosarul cu plante legai in pieie de ren
ierburile aduse de Marco Polo.
Prin ostroave insorite,
la margini de lumini, pe acolo,
se spune ca oamenii umbla ca noi amindoi
in fata focului din camin:
goi.
Un inger urias in cintccul meu de altadata cadea cu aripile arse miscind voios din cotoare.
Atit a fost -
un Inger refuzat si un blestem:
"Te vei risipi ca apa din izvoare,
in alt ev vei purta palarie,
ghete cu talpa de carton si baston".
Flamind de stele el a murit pe trotuar.
Miine - azi. aci se va pune placa de marmura si pentru trubaduri se va ridica un osuar.
N-am banuit ca tirziul a venit,
ca sint singurul de la 1200 printre roboti si caii-putere;
ah! in mine se afla un ierbar,
o alga neagra, amara, mi-a crescut in orbite in tacere.
Pe drumuri necunoscute
ratacesc imbracat in zdrentele pielei de ren -
Numai liniile destinului ce mi se-ntretaie in palma
strabat linistea cu vuetul unei ciocniri de tren.
Stiu numai de Clara, printesa din turn si de vintul sarat cum dinspre Baltica bate cu invidie, stiu de limba Clarei cind o prindeam intre dinti cum zvicnea si se rasucea ca o stridie.
|