Umbra mea a trecut prin umbrele lor,
asa am pus padurea erei a patra la urechi ;
undeva, intr-un singur loc,
sevele stateau adunate ca in sticlele de vin vechi.
Acolo inimile bateau proaspete sa iasa,
unele intrau in cadavrele silvanilor,
altele incercand peste Americi viitoare sa se ridice,
peste continente noi, nepatate, intalneau vulturi plesuvi.
in ioc de barba cu o suta mii de brice
prin pomi calarind umed si crud,
pe fiecare obraz cu cate un arici
chipul meu era un satelit,
o planeta mai langa cer,
leganandu-se tepos ca un fruct dela Sud.
Numai tu erai Soarele -
numai soldul tau luminos ;
dupa el se tinea inima unui conifer intr-un silvan
si din mainile lui rasturnate
mustea rasina ca pe dulapurile cu miros de munte
si un cal inaripat de nu stiu cate ori
trecuse peste arbori calcandu-ma pe frunte.
Din sanii carni ies inca spicuri rasculate
si plini de melci pe gura veniti din subtiori
mai sus de vanturi calaretul asteapta
faptura ta cu pinten fierbinte s-o strabata.
|