| Surade intai primavara si Venus in carul ei trece -Strabate-nainte
 Zefirul vaslind din aripa-i usoara,
 
 El, vestitorul, si
 Flora, colori si arome presara
 pe drumuri, prin vai, pe coline, pe umarul muntelui rece.
 Dar trist pravalesc
 Aquilonii suflarile eteziene
 Si coaja terestra se-aprinde de-o arsita grea, infinita,
 Ce-alearga-nsetata pe campuri, cu
 Ceres cea prafuita.
 Soseste si toamna in urma cu-ncinse
 Bachante si
 Lene
 Tarziu in vazduh se aude un nou si puternic rasunet -Sunt vanturi streine ce-alearga:
 Vulturnul cu freamat de tunet
 Si-Austrul vanjos ce arunca scanteia din fulgerul-tata.
 Coboara-acum bruma ce-aduce zapada cea alba, curata,
 Si frigul iti zguduie trupul si gerul te-ndeamna la lene -£ iarna ce-nchide
 Naturii incet obositele gene
 
 |