Poeziile.com - Home

 Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romanePoezii frumoase pe temePoeti membri ai clubului poetilor tineriPoeziile mele


 
Poetul zilei
Ana Blandiana
(1942 - ?)

367 Poezii

Poezia de azi

Cavalerul Inzadar
de Arcadie Suceveanu


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Refugii

Vezi toate poeziile poetului






II

O, mina de tarina trecatoare,
Ca un fior de ape ce tresare,
Cind luna rupe-adincul de tacere,
Simt sufletul salbatec cum te cere
Sa vezi ce tristi sint irisii-n gradina,
Ce nemiscati adorm in umbra lor
Azi nu se-ntinde mina-ti de lumina
Sa clatine parfumu-aromitor ;
Tresar atinsi de vise, in racoare,
Si-adorm tacuti cind noaptea ii cuprinde,
Ca sufletul ce tainic se aprinde
Si moare de iubire si-asteptare
Revino iar in casa de parfumuri,
S-asculti cum pasarile-aici se cheama,
Pamintului sa-nalte fara teama
Eternul imn.
Ce ape si ce drumuri
iti plimba umbra, acum, cind in gradina
Inginduratii irisi te asteapta
Si cind prin ramuri seva grea desteapta


Cintarea vietii tainica, divina
Gradina mea cu plante si dorinte,
Cu amintiri si-abise de taceri,
Cu vagi necunoscute mingaieri,
Gradina mea cu vise si credinte
E-atit de linistita, ca tresar
Din visul lor de piatra secular
Si statuiele-n socluri asteptind
Sa vii, lumina vietii aducind.
Neincalzita de-a iubirii raza.
Vei fi ca mine floarea fara soare
Ce trist singuratatea lumineaza
O, mina de tarina trecatoare

V

Orasul isi resfringe in lacul trist al serei
Mindria si-o risipa de tainica lumina
Pe turnurile-nalte tacuta se anina,
Cu o nadejde moarta in bratele durerei
Tinuturi nesfirsite de umbra ma-nconjoara
Si apele tacere-i, culcate.-adinc respira
O pasare speriata mi-e sufletul ce-admira
Melancolia noptei ce lenese coboara.
Si-adoarme ritmul vietei sub cerul larg de vis
Zadarnic dulci iluzii ma cheama catre tine,
Sa-ngrop dezamagirea cu pompe si festine
Si sa culeg uitarei cununi de alb iris.
Dorm gindurile mele ca stinci sub ape-ascunse,
Singuratatea doarme sub boite de cipres ;
O, sacra frumusete, mi-apari ca un eres
Ce ratacesti in forme de minte nepatrunse
Si noapte-arunci in farul ce-mi sta-nainte-aprins in casa ta severa, azi, nimeni nu ma cheama, in suflet o tacere de templu port cu teama
Ma refugiez in mine indurerat si-nvins.

VI

In reci singuratati de munti
Plutesc azi visele de ieri
Surisul unei adieri
Ce-arunca peste mare punti.
Tacute adincimi de brazi
Refugiile mele par,
Fintinile ce cinta clar
Privighetorile de azi.
Ghetarii-adinci sint ochi aprinsi
De soarele ce-n mine-l port

Al departarei pumn de mort
I-a-nchis incremeniti, invinsi.
Zadarnic peste mine cerni
Ai amintirii candizi crini,
Azi sufletu-mi e in ruini
Ostrov inlantuit de ierni

IX

In casa indoielei te-ai refugiat, acum,
Cind s-a inchis grabita a visurilor carte,
Si-o umbra intristata melancolia-n drum
Te cheama in gradina uitata de departe.
Trecutul azi se-mbraea in flori de amintiri,
Melancolia cinta ca o privighetoare,
Si s-au oprit drumetii sa-ntrebe daca moare,
Invinsa, suferinta in valuri de-amagiri.
In casa indoielei ai dus cu tine.-odata.
Cortegiul de iluzii, iubirea mea curata ;
Nelinistita mare a viselor ranite
Strabate-o cit in tarmuri sint apele-adormite
Ca va-nceta sa cinte melancolia,-acum.
Si nimeni n-o mai trece pe intristatul drum,
Sa rupa armonia tacerei obosite
O, suflete, in noapte te-au aruncat ispite
Dintre ruini culege viata ce-a ramas,
Si-n casa indoielei, ca la un vechi popas,
Ramii de-ti odihneste aripile ranite.

X

Si-mi ascultam dorintele-amagite,
Ce tainic ma chemau nelinistite
in intunericul neinteles
Curgea melancolia peste mine,
Amara ca mireasma de-aloes
Si-mi aminteam, in lume, ce straniu e

Tacutul suflet care se-nchidea
Atunci cind viata sacra suridea.
Si-n noaptea de melancolie
Ce ritmic tresarea in vesnicie,
Mi-am strins in mine visurile toate,
Ce triste atipira prin unghere
De-atita parasire si tacere
Si de atita grea singuratate ;
Si-atunci cind nimeni nu era in casa
Si inima-adormise,
Ai rasarit din visurile mele.
Ca din neant surisul unei stele,
Cu brate racoroase,-nfiorate
De vagi dorinti, cu degete muiate in ape de lumini si revarsind
Surisuri si arome, tremurind. invinsa noaptea neagra printre pini,
Stinsese-n neguri sacrele lumini,
Si cerul adormise-n infinit
Cind te priveam de vise ostenit;
O singura lumina mai traia
Dorinta ce salbatic ne-aprindea in corpurile reci de lut
O viata de necunoscut.
Si-n casa mea saraca si tacuta
A fost o sarbatoare de lumina
Atunci cind ai adus atita vina in mingiierea ta necunoscuta
Iar cind ai disparut eternitatea
Iubirei sacre revarsind in mine
Sub stele visatoare si senine
O pasare-si cinta singuratatea




Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Refugii pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
PrimavaraToamnaIarnaIubireBucurieViata
FloriBoalaSinguratateFricaScoalavezi mai multe
Politica de confidentialitate





Copyright 2020 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani