| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Pe drumul de lauri de Ion Milos Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Refugii
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Constantin T. Stoika
|
|||
|
|
|||
| II O, mina de tarina trecatoare, Ca un fior de ape ce tresare, Cind luna rupe-adincul de tacere, Simt sufletul salbatec cum te cere Sa vezi ce tristi sint irisii-n gradina, Ce nemiscati adorm in umbra lor - Azi nu se-ntinde mina-ti de lumina Sa clatine parfumu-aromitor ; Tresar atinsi de vise, in racoare, Si-adorm tacuti cind noaptea ii cuprinde, Ca sufletul ce tainic se aprinde Si moare de iubire si-asteptare Revino iar in casa de parfumuri, S-asculti cum pasarile-aici se cheama, Pamintului sa-nalte fara teama Eternul imn. Ce ape si ce drumuri iti plimba umbra, - acum, cind in gradina Inginduratii irisi te asteapta Si cind prin ramuri seva grea desteapta Cintarea vietii tainica, divina Gradina mea cu plante si dorinte, Cu amintiri si-abise de taceri, Cu vagi necunoscute mingaieri, Gradina mea cu vise si credinte E-atit de linistita, ca tresar Din visul lor de piatra secular Si statuiele-n socluri asteptind Sa vii, lumina vietii aducind. Neincalzita de-a iubirii raza. Vei fi ca mine floarea fara soare Ce trist singuratatea lumineaza - O, mina de tarina trecatoare V Orasul isi resfringe in lacul trist al serei Mindria - si-o risipa de tainica lumina Pe turnurile-nalte tacuta se anina, Cu o nadejde moarta in bratele durerei Tinuturi nesfirsite de umbra ma-nconjoara Si apele tacere-i, culcate.-adinc respira - O pasare speriata mi-e sufletul ce-admira Melancolia noptei ce lenese coboara. Si-adoarme ritmul vietei sub cerul larg de vis Zadarnic dulci iluzii ma cheama catre tine, Sa-ngrop dezamagirea cu pompe si festine Si sa culeg uitarei cununi de alb iris. Dorm gindurile mele ca stinci sub ape-ascunse, Singuratatea doarme sub boite de cipres ; O, sacra frumusete, mi-apari ca un eres Ce ratacesti in forme de minte nepatrunse Si noapte-arunci in farul ce-mi sta-nainte-aprins in casa ta severa, azi, nimeni nu ma cheama, in suflet o tacere de templu port cu teama - Ma refugiez in mine indurerat si-nvins. VI In reci singuratati de munti Plutesc azi visele de ieri - Surisul unei adieri Ce-arunca peste mare punti. Tacute adincimi de brazi Refugiile mele par, Fintinile ce cinta clar - Privighetorile de azi. Ghetarii-adinci sint ochi aprinsi De soarele ce-n mine-l port - Al departarei pumn de mort I-a-nchis incremeniti, invinsi. Zadarnic peste mine cerni Ai amintirii candizi crini, Azi sufletu-mi e in ruini - Ostrov inlantuit de ierni IX In casa indoielei te-ai refugiat, acum, Cind s-a inchis grabita a visurilor carte, Si-o umbra intristata - melancolia-n drum Te cheama in gradina uitata de departe. Trecutul azi se-mbraea in flori de amintiri, Melancolia cinta ca o privighetoare, Si s-au oprit drumetii sa-ntrebe daca moare, Invinsa, suferinta in valuri de-amagiri. In casa indoielei ai dus cu tine.-odata. Cortegiul de iluzii, iubirea mea curata ; Nelinistita mare a viselor ranite Strabate-o cit in tarmuri sint apele-adormite - Ca va-nceta sa cinte melancolia,-acum. Si nimeni n-o mai trece pe intristatul drum, Sa rupa armonia tacerei obosite O, suflete, in noapte te-au aruncat ispite - Dintre ruini culege viata ce-a ramas, Si-n casa indoielei, ca la un vechi popas, Ramii de-ti odihneste aripile ranite. X Si-mi ascultam dorintele-amagite, Ce tainic ma chemau nelinistite in intunericul neinteles Curgea melancolia peste mine, Amara ca mireasma de-aloes - Si-mi aminteam, in lume, ce straniu e Tacutul suflet care se-nchidea Atunci cind viata sacra suridea. Si-n noaptea de melancolie Ce ritmic tresarea in vesnicie, Mi-am strins in mine visurile toate, Ce triste atipira prin unghere De-atita parasire si tacere Si de atita grea singuratate ; Si-atunci cind nimeni nu era in casa Si inima-adormise, Ai rasarit din visurile mele. Ca din neant surisul unei stele, Cu brate racoroase,-nfiorate De vagi dorinti, cu degete muiate in ape de lumini si revarsind Surisuri si arome, tremurind. invinsa noaptea neagra printre pini, Stinsese-n neguri sacrele lumini, Si cerul adormise-n infinit Cind te priveam de vise ostenit; O singura lumina mai traia - Dorinta ce salbatic ne-aprindea in corpurile reci de lut O viata de necunoscut. Si-n casa mea saraca si tacuta A fost o sarbatoare de lumina Atunci cind ai adus atita vina in mingiierea ta necunoscuta Iar cind ai disparut - eternitatea Iubirei sacre revarsind in mine - Sub stele visatoare si senine O pasare-si cinta singuratatea |
|||
Pune poezia Refugii pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2025 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |